5 feb. 2011

Rujeola, rubeola si varicela - tratament

Rujeola este o boală infecţioasă acută, foarte contagioasă, caracterizată prin febră, catar oculo-nazal, modificări buco-faringiene şi exantem caracteristic. Rujeola poate fi definită ca o boală eruptivă cu un grad ridicat de contagiozitate, cu transmitere respiratorie, întâlnită în majoritatea cazurilor la copiii cu vârste cuprinse între 6 luni şi 3 ani.
O persoană cu rujeolă este contagioasă cu 2-3 zile înaintea erupţiei cutanate şi încă 4 zile după aceea, din această cauză este destul de dificil să se realizeze o profilaxie eficientă a bolii, de cele mai multe ori fiind necesară carantina. Virusul rujeolic este transmis de la o persoană bolnavă la una sănătoasă prin secreţiile respiratorii, aerosoli şi picăturile Pfluge (particule microscopice de secreţi pulmonare). După 24-48 de ore, virusul se răspândeşte descendent către tractul respirator inferior (plămân) şi de aici poate trece prin alveolele pulmonare în sânge (viremie).
Dintre simptomele cele mai frecvent întâlnite în rujeolă (pojar), amintim:
- prodromul respirator, caracterizat prin stare generală proastă, tuse, hipersecreţie lacrimală şi nazală, coriză. De cele mai multe ori, acest sindrom necaracteristic este confundat cu gripa, mai ales că este însoţit de febră mare (temperaturi de până la 40 grade Celsius);            
- petele Koplik sunt caracteristice afecţiunii, sunt localizate în mod specific la nivelul mucoasei bucale (mai frecvent la nivelul mucoasei adiacentemolarului II9. Acestea apar ca nişte pete alb-albăstrui cu dimensiuni de 1-2 milimetri pe un fond roşu aprins şi sunt deseori trecute cu vederea;
- erupţia cutanată maculo-papulară (leziuni cutanate roşietice, uşor reliefate), nepruriginoase (fără mâncărime), care începe de la nivelul cefei (linia de inserţie a părului), feţei şi se extinde apoi către trunchi şi membre. Deseori putem să găsim leziuni cutanate chiar şi la nivelul tălpilor sau al palmelor. Febra poate persista pe tot parcursul perioadei eruptive (aproximativ 4-5 zile) şi dispare de cele mai multe ori odată cu aceasta;
- diareea, vărsăturile şi anorexia (scăderea apetitului) sunt destul de frecvent întâlnite la copiii mai mici (sugari);     
- limfadenopatie (inflamaţia ganglionilor limfatici) pote fi întâlnită şi în rujeolă, însă nu este la fel de pregnantă precum rubeola.
Complicaţii: pneumonia, otita medie, encefalita, convulsiile febrile.
Tratament: nu există un tratament specific pentru pojar, cel mai frecvent fiind utilizat tratamentul simptomatic. Febra şi convulsiile febrile se tratează cu paracetamol. Hidratarea corespunzătoare a copilului, umidificarea aerului din încăperea unde acesta doarme sunt, de asemenea, importante. Aspirina nu trebuie administrată la copii deoarece poate să declanşeze sindromul Reye, o afecţiune rară dar gravă care afectează sistemul nervos central, ficatul şi rinichii.
Rubeola este o boală infecţioasă acută eruptivă a copilului şi adultului. Clinic, se caracterizează prin erupţie, febră, limfadenopatie. Virusul se transmite pe cale aeriană de la omul bolnav sau purtătorul sănătos. Infecţia survine la toate vârstele. Astfel, până la 35-40 de ani, aproximativ 75-80% din populaţie devine seropozitivă faţă de virusul rubeolei. Boala este contagioasă atât în perioada de incubaţie cât şi în timpul erupţiei. Manifestările clinice caracteristice (erupţia, febra, limfadenopatie) sunt precedate de o perioadă de incubaţie (3 -20 zile). Erupţia constă în maculo-papule discrete, de culoare roz-roşii, care apar iniţial pe faţă, gât, pe scalp, progresează şi se generalizează. Leziunile sunt mai intense pe suprafeţele flexoare ale braţelor şi membrelor inferioare. Maculo-papulele sunt nepruriginoase, persistă aproximativ 3-5 zile şi pălesc în ordinea în care au apărut. Erupţia este însoţită de febră, dureri de cap şi conjunctivită. Durerile musculare, faringita şi lipsa poftei de mâncare pot precede apariţia erupţiei la adulţi.
Tratamentul constă în izolarea la domiciliu timp de 6-7 zile. Nu se administrează antibiotice; se combate febra şi se previn suprainfecţiile bacteriene prin igienă riguroasă a mucoaselor şi tegumentelor.
Varicela este o boală foarte contagioasă, cu evoluţie uşoară. Este produsă de un virus şi se caracterizează printr-o erupţie veziculoasă, generalizată. Izvorul de infecţie în caz de varicelă: copilul bolnav care este contagios pe toată durata bolii, până la apariţia crustelor (14-21 zile). Varicela se transmite direct de la bolnav la persoana sănătoasă pe cale aeriană, prin secreţiile nazofaringiene eliminate prin vorbire, tuse, strănut, precum şi prin conţinutul elementelor eruptive. Receptivitatea la varicelă este foarte mare la toate vârstele, dar mai ales la copiii între 2 şi 15 ani. Varicela lasă o imunitate solidă şi durabilă.
Incubaţia în varicelă este în medie de 14 zile (10-21 de zile). Perioada preeruptivă în varicelă este scurtă (1-2 zile) şi cu manifestări discrete: febră uşoară, dureri de cap şi musculare, indispoziţie. Faringele este roşu.
Perioada de stare în varicelă se caracterizează prin erupţia care apare în tegumente (inclusiv pielea acoperită cu păr) şi apoi se transformă în vezicule ce conţin un lichide limpede semănând cu picăturile de rouă. Către a treia zi, lichidul din vezicule se tulbură (devin pustule). Pustulele în varicelă se transformă apoi în cruste care se desprind în circa 7-10 zile; dacă nu au fost infectate sau rupte de copil, crustele nu lasă semne. Numărul elementelor de varicelă este variabil: uneori numai câteva (5-20), alteori sunt foarte numeroase, împtrăştiate pe toată durata suprafaţa corpului.
Erupţia în varicelă este pruriginoasă (se însăţeşte de mâncărime). Ea poate apărea şi pe mucoase (în gură, pe conjunctive, pe mucoasa genitală). Erupţia de varicelă apare în mai multe valuri, aşa că în cursul evoluţiei bolii pe pielea copilului se găsesc concomitent elemente eruptive de toate vârstele, de la macule până la cruste. Complicaţiile cele mai frecvente în varicelă sunt infecţiile secundare ale veziculelor prin microbi obişnuiţi (stafilococi, streptococi etc), favorizate de scărpinat şi de lipsa îngrijirii pielii: piodermita, abcese, flegmoane, stomatite, conjunctivite; rareori acestea pot duce la septicemie. O complicaţie gravă în varicelă, dar foarte rară, este meningoencefalita variceloasă.
Tratamentul constă în izolarea bolnavului pe toată perioada erupţiei şi combaterea simptomelor. Alimentaţia în varicelă va fi formată la început, în perioada febrilă, din lapte, ceaiuri, supe, pireuri de legume, fructe, făinoase, după aceea copilul va primi un regim normal. Pentru evitarea suprainfectării veziculelor cauzate de varicelă, pielea se va pudra cu talc sau cu mixtură mentolată; se vor curăţi cu un tampon cutele şi plicile pielii; se va menţine o igienă riguroasă a mucoasei bucale (se va clăti, de mai multe ori pe zi, cu ceai de muşeţel), conjunctivelor (instilaţii cu ser fiziologic), curăţirea pleoapelor de secreţii cu apă fiartă şi răcită şi a mucoasei genitale (spălare cu soluţii dezinfectante slabe sau cu apă).

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu